Un alt moment de intimitate

Trebuie sa recunosc ca in ultimul timp nu am mai fost asa de motivat sa postez ceva. Si de ce as fi facut-o? Adica si asa lucrez pana la opt-noua-zece seara, deci de unde atata timp sa mai stau si pe net? Cred ca pana al urma asta e o scuza, nu de alta, dar daca vrei cu adevarat sa faci ceva, cu siguranta iti gasesti timpul necesar.
Ce s-a mai intamplat de cand nu ne-am mai vazut? Pai sau intamplat multe, atat de multe incat nici macar nu stiu cu ce sa incep… e ca si cand ai o gramada de lucruri de zis si multe faine, dar pentru ca nu le-ai zis de atata timp, nu iti mai vine sa le zici. Le tii pentru tine… doar poti.
Si pentru ca se termina anul, dar si pentru ca urmatoarele randuri m-au impresionat foarte tare, am sa le impartasesc cu voi:
“
Buna, 2012.
Sunt Ana. Sau Ema. Sau Ana.  Spune-mi cum vrei tu. Numai nu Ana-Maria.
Sunt galagioasa, am ochii mari si cred foarte tare in simplitate. Mai multe o sa afli tu pe parcurs despre mine. Avem vreo 360 si ceva de zile in care sa invatam unul de la altul.

Asa ca m-am gandit sa incep eu.

Stiu ca 2011 si cu tine nu va prea agreati in perioada asta. Stiu ca el nu vrea sa plece, iar tu abia astepti sa vii. Asa e mereu.E nevoie de o perioada de liniste. Intr-o buna zi, o sa fiti buni prieteni, o sa vedeti. O sa radeti impreuna si o sa carcotiti alaturi de 2008, 2009 si altii mai vechi, urmarind indeaproape cum se descurca 2015 sau 2019 (am eu asa un presentiment ca astia doi o sa fie mai neindemanatici).

Sa stii ca nici mie nu mi-a fost prea drag la inceput 2011. Ne-am certat, ne-am impacat, ne-am evitat, am ras si-am plans. El mi-a luat oameni dragi, dar mi-a si dat oameni extraordinari. Eu i-am luat zile multe dar i-am si dat momente spectaculoase. Eh, si-acum, ca tragem linia, amandoi am crescut, vorba ceea, intr-un an, cat altii in sapte.

Asa ca, hai sa-ti spun, 2012.

 Sa-ti spun cum anul asta am invatat sa privesc cladirile din jurul meu. Am invatat ca sunt momente in care, daca esti atent, in jurul tau, se aliniaza perfect mirosul din aer, culorile de pe cer, cladirea din fata ta si sunetele oamenilor si ale naturii. Astea sunt momentele care te umplu de inspiratie si aproape ca simti ca traiesti mai mult decat poti duce.

 Sa-ti mai spun.

Am invatat in 2011 ca daca stii sa traiesti cum trebuie, nu vei muri niciodata. Si ca marele scop al acestei vieti, pe care putini il descopera si respecta, e sa traiesti in asa fel incat, dupa ce nu mai esti, oamenii inca sa invete de la tine. Astfel incat, dupa ce nu mai esti, oamenii sa simta mai tare ca niciodata cat de mult i-ai iubit. Iar asta sa le dea forta si sa ii faca fericiti macar inca vreo 20 de ani. Asa, ca bunicul meu.

Am invatat ca regretul de a nu fi spus sau de a nu fi facut ceva doare infinit mai tare decat regretul de a fi spus sau facut. Asa ca am inceput sa spun. Si sa fac. Nu am reusit pana la capat. La asta va trebui sa lucram noi doi, 2012. Cot la cot, intens.

Sa-ti spun ca acum stiu ca limitele si granitele pot fi impinse dincolo de orice imaginatie. Cand am crezut ca nu poate sa doara mai tare, am descoperit ca poate. Si ca durerea poate sa nu aiba limite. Cand am crezut ca nu imi pot iubi prietenii mai mult decat o faceam, au aparut din senin la usa mea si au adormit linistiti in patul meu. Acolo, uitandu-ma la ei dormind, am realizat ca tot timpul ii poti iubi mai mult decat pana atunci. Pe ei si pe copilasii lor.

Am trait 25 de ani convinsa ca nu te poti indragosti la prima vedere. Ba mai mult, mi-am petrecut toata viata facand misto de acest cliseu. 2011 mi-a dat peste nas. Urat. Invat sa-l iert acuma.

Sa-ti mai spun.

Acum stiu ca a-ti putea suna mama sau tata la orice ora din zi sau din noapte e un lux pe care multi nu il mai au. Si am de gand sa il folosesc in exces, 2012.

Am invatat ca umorul e obligatoriu. Te scoate din orice situatie si aduce oamenii aproape.

Acum stiu ca toti purtam masti. Iar cei mai veseli oameni sunt uneori cei care sufera cel mai tare.

Acum stiu ca iubirea are multe forme si ca unora le ia 5 minute pana la prima imbratisare, altora 5 luni, iar altora o viata intreaga. Asta nu inseamna ca iubesc mai putin.

Am invatat ca sa stii sa privesti ochii celuilalt, cu adevarat, e extrem de greu. Precum e sa ii intuiesti mirosul.

Acum stiu ca a scrie e exact cum spunea Hemingway. Simplu. Doar te asezi in fata masinii de scris si incepi sa sangerezi.

Acum stiu ca mirosul unei carti vechi si gustul unui ceai bun fac parte din comorile ascunse ale lumii.

Sa stii, 2012, ca eu cred in oameni, mai tare ca orice. Si pentru mine, nu-i nimic mai valoros decat sa investesti in oameni, sa ii cresti, sa ii crezi, sa ii asculti, sa ii cunosti.

Am invatat ca teama de a face ceva e de fapt mintea ta care iti sopteste ca acel ceva e important. Astfel, inveti ca e primul lucru de care trebuie sa te apuci. Si stiu ca din ceva rau, va iesi INTOTDEAUNA ceva bun.  Iar teama de a face greseli e cea mai mare greseala.

O, si stai sa-ti zic. Poate cel mai important, am invatat ca distanta, absenta sau tacerea nu fac prieteniile sau dragostea sa dispara, asa cum credeam. Ci mai degraba, actioneaza ca o sita. Se cern si raman cele importante. Raman cele mari. Si anii, asa ca tine, 2012, imi pare rau sa te anunt, n-au nici o putere asupra lor.

Am invatat ca fiecare om, fara nici o exceptie, are o lume secreta, a lui. Oricat de linistit, oricat de plictisitor, oricat de comun ar aparea, fiecare om are inauntru nu doar una, ci mai multe lumi inimaginabile, magnifice, frumoase, stupide, incredibile. Zeci, sute, chiar mii.  Si zi tu, 2012, nu e pacat sa nu le descoperi?

In 2011 am realizat ca a renunta la ceva sau cineva la care nu trece o zi fara sa te gandesti, e, cum ar spune un om drag, „o barbarie si un masochism modern”.

Am invatat ca fata umana poate produce peste 7000 de expresii faciale. Asa ca ar fi bine sa le exploatam la maxim. Si sa le vedem in ceilalti. 2012, multa expresivitate vreau de la tine!

Acum stiu ca sunt oameni pe care ajungi cumva sa ii inveti pe de rost, fara nici un efort. Ajungi sa le stii fiecare grimasa si fiecare tip de zambet. Si inveti sa nu le incurci. Caci fiecare inseamna altceva. Si asta nu se invata in scoala.

Acum stiu ca e vital sa crezi pana la capat in ceea ce faci si sa iti transformi pasiunea in meserie. Nu invers. Niciodata invers.

Am invatat ca oamenii te vor surprinde mereu. Si cand o fac, cand te surprind, e important sa faci ochii mari si sa absorbi cu totul momentul, sa il marchezi si sa fii constient.

Acum stiu ca doar pentru ca toti ceilalti merg in alta directie decat tine, nu inseamna ca directia lor e buna .

Si mai stiu ca aproape oricine poate sa iubeasca un trandafir sau un crin. Putini oameni pot sa iubeasca o frunza uscata. Invata sa iubesti o frunza uscata si vei descoperi lucruri pe care atat de putini le vad.

2012, te avertizez ca nu pot, nu stiu si nu vreau sa traiesc nici o zi fara muzica. Te avertizez ca descopar zilnic noi acorduri si dezvolt adevarate obsesii, care trec greu. Si care o sa ne faca amandurora zilele si noptile mai frumoase, 2012. O sa vezi. Si o sa auzi.

Am invatat ca cicatricile fac oamenii mai frumosi.

Doar un pic iti mai spun.

Am descoperit ca a-ti vedea inima pulsand, pe ecograf, te poate schimba si emotiona dincolo de orice limita. E mica, e agitata si e a ta. Si e cel mai puternic muschi pe care il vei avea vreodata. Si iti vine sa o mangai, sa o atingi cumva, sa ii zambesti si sa ii multumesti cumva pentru ca nu doarme niciodata, ca tu sa poti sa fii.

Si-uite asa am invatat in 2011 ca, corpul nostru e cea mai frumoasa resursa a noastra. Am invatat sa imi ascult, sa imi iubesc si mai ales sa imi inteleg corpul. Am invatat ca e important sa stii ce inseamna o tresarire, sa stii de ce pulsul tau o ia razna si in ce momente. E important sa stii ca sunt mai multe feluri de dureri de cap si fiecare iti spune altceva.  Aa!   Sa nu uitam pielea! Sa nu uitam cat de important e sa iti cunosti mirosul de om. Nimic pe lume nu miroase mai frumos decat pielea unui om fericit.

Si apropos de fericire, acum stiu ca a renunta la nevoia de control e al naibii de greu. Insa cand reusesti, esti liber. Si asta e o libertate pe care nu o poti explica, o libertate pe care o inteleg doar cei care au trait-o la randul lor. Cam ca si a iubi fara asteptari.  Si-aici mai avem de lucru, 2012. Ce zici, se poate?

Si-acuma inchei, 2012. Cu greu, caci ar mai fi. Dar abia incepem sa ne cunoastem.

Inchei spunandu-ti ca acum stiu ca e vital sa gandesti mult, sa gandesti in continuu si sa simti si mai mult. Te va consuma, te va obosi, te va intrista sau te va bucura. Te va face complet. Vei da chiar pe dinafara.

Asta e secretul, 2012!
Sa gandesti si sa simti peste masura. Peste masura!
Masura e de moda veche deja. E, asa, de 2009, 2010. Nu de tine, 2012.

Sa gandim si mai ales sa simtim! Peste masura!
Ana. Sau Ema. Cum vrei tu.”

Ana, Ema, Ana… nu vreau sa imi construiesc blogul pe randurile tale, ba chiar ma gandesc serios sa renunt la micul meu loc de asternut cuvinte, dar nu puteam sa nu am pe blogul meu randurile de mai sus… si asta pentru ca daca as fi fost acolo cu tine cand vorbeai cu 2012… si eu i-as fi spus cateva, cateva exact asa cum le-ai spus tu, iar pentru restul de celalalte… nu pot decat sa-ti multumesc, au fost unele din cele mai frumoase clipe petrecute citind ceva.
Si acum… am stabilit ca se termina 2011… vreau sa ma uit putin prin el, asa repede, superficial, concentrat, deci… ce mi-am propus acum un an:
As face ca orice secunda din viata sa conteze – Ongoing
As munci mai putin si as trai mai mult- Not done
As iubi mai tare- Done
Voi citi mai mult- Not done
Voi petrece mai mult timp cu iubita mea- Not done
Voi face mai mult bine- Not done
As vrea sa fiu un bun leader- Ongoing
As vrea sa las ceva in urma mea- Ongoing
As vrea sa imi dezvolt latura artistica- Not done

Deci daca ar trebui sa fiu mandru de cele de mai sus… clar ca nu as putea fi, dar ma uit cu incredere la 2012, ma uit si zic:
Acum e momentul! Iar acum, dupa cum zicea Hemingway, e un cuvant ciudat pentru a exprima lumea intreaga si o viata intreaga. Deci e o viata si o lume intrega in fiecare moment, iar in 2012 ne asteapta 31.622.400  de momente. Dar fiecare secunda e un moment, sau fiecare moment e un an?

Daca ma uit un pic in spate parca au trecut 31 de secunde, am 31 de ani si parca acum cateva clipe eram la mare in fata vitrinei unui magazin plangand (urland) dupa un excavator. Ce e o secunda? Ce e o clipa, un moment? Ce e timpul? Ce si cum masuram? Dar oricum “…masura e de moda veche deja. E, asa, de 2009, 2010…”. In 2012 schimb strategia… nu mai masor… merg pe mana lui Hemingway din nou, merg pe sfatul lui “Trăieşte cu adevărat clipa, lasă-te pătruns de toate energiile puternice care dansează în jurul tău!”

Buna dimineata 2012!

~ by alphatsr on December 31, 2011.