27 Septembrie 2011
Asa “suna” o zi de septembrie…
“Cum poti vedea o lume intr-un graunte de nisip, la fel de bine poti sa-ti umpli viata de muzica si versuri. Si de ce nu ai face asta?
E septembrie… si poate e si un pic de octombrie in septembrie… si nu stiu sigur ce am vrut sa spun cu asta, dar daca as fi intrebat, as raspunde ceva legat de relativitatea timpului.
Si pentru ca nu e unul din cele mai inspirate momente ale mele, dar pentru ca vreau poezie si muzica (dar si pentru ca peste cateva septembrie sau cateva octombrie vreau sa-mi amintesc de ziua de azi) am sa fiu foarte scurt…
Mă învelesc de frig într-o speranţă
cum se-nveleşte soba nou zidită
în relieful de faianţă
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înţelegi nimic
stimată doamnă-domnişoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
(Ma invelesc de frig
de Nichita Stanescu) “
