Moment de intimitate
“La Sala, acolo facem Revelu’ anul asta!“… si acolo il faceam. Il faceam intre prieteni, cu mancare de acasa, cu bautura multa si cu muzica buna, iar Sala… era de fapt o camaruta la Blocul 800 (bloc in care spatiul s-a transformat din locativ in comercial) unde isi faceau repetitile cei de la formatia WORMS (prieteni de-ai mei, nu-i stiti voi). Pot spune, fara sa imi fie frica de cliseul in sine, ce vremuri!
Vine Revelu’, vine 2011, iar eu mi-am amintit ca inca de pe vremea Salii, ca sa zic asa, mi-am dezvoltat un obicei mai mult sau mai putin interesant. Adica, imi aloc cateva minute, inainte de ora 24, pentru retrospectiva, pentru introspectie, pentru a ma cunoaste mai bine: eu cel din 1996 vis-a-vis de eu din 1997, respectiv 2009 vis-a-vis 2010…si tot asa.
M-am tot gandit zilele astea cu ce articol sa inchei acest an si am hotarat sa scriu despre mine, sa devin din ce in ce mai intim cu cei care imi viziteaza pseudoblogul. (Cu toate ca intentia mea este sa impartasesc ceva ce mi se pare foooarte important, dar fraza dinainte suna muuult mai bine 
)
Asadar, odata cu noul statut de nefumator (pe care inca lupt sa nu mi-l pierd) am castigat si statutul de cititor, dar nu asa, ci chiar inrait as putea spune. In loc sa fumez o tigara, prefer sa citesc cateva pagini, iar nu demult am citit o carte despre managementul timpului. (Cred ca incercam de fapt sa gasesc raspunsul la intrebarea Cum sa traiesc mai mult?)
Am citit si am incercat cate ceva, chiar daca nu pot spune ca a fost foarte usor. Ca atare te indemn si pe tine la acest exercitiu de introspectie ce poate face ca retrospectiva acestui an sa fie vazuta, intr-un fel sau altul, cu alti ochi.
Exercitiul o sa il numim Obiectivele vietii mele.
Ia o foaie de hartie si scrie, ca si prim rand, Care sunt obiectivele vietii mele? Acum raspunde la intrebare! Scrie, timp de 2 minute, tot ce iti vine in cap (legat de subiect) si incearca sa cuprinzi cat mai multe din ele, din visele (obiectivele) tale. Fara frica poti sa incluzi aici o partida de sex cu doua blonde sau cu Keanu Reaves… pune tot pe foaie, absolut tot ce iti doresti.
Dupa ce s-au scurs cele 2 minute, mai acordati inca 2 minute pentru a face corecturile/modificarile/adaugirile de rigoare, pentru a te declara in sfarsit multumit de ce ai pus pe foaie pana acum.
Intrbarea numarul 2 suna cam asa: Cum ti-ar placea sa iti petreci urmatorii 3 ani? Aceeasi regula, 2+2 minute, se aplica si aici, iar scopul acestei intrebari e simplu. Daca la prima intrebare putem raspunde cu generalitati cum ar fi sa fiu fericit, aici va trebui sa fim un pic mai specifici.
Ultima intrebare, ce va respecta si ea regula 2+2 minute, este: Daca as sti ca peste sase luni ma va lovi traznetul si as muri, cum as trai pana atunci? Rolul acestei intrebari este de a afla ce este cu adevarat important pentru noi si nu facem acum, nu facem in mod normal.
As mai vrea sa mentionez ca nu exista raspunsuri gresite la intrebarile de mai sus, exista doar raspunsurile noastre.
Acum ca avem “lista” mai trebuie sa facem un ultim efort: sa le prioritizam.
Vom nota cu A1, cu A2 sau A3 cele mai importante “raspunsuri” ale noastre la intrebarea 1, iar la fel vom proceda si cu intrebarea 2, respectiv 3 (A1 insemnand de fapt cea mai mare prioritate, A2 urmeaza dupa A1 ca nivel de prioritate, iar A3 este foarte important, dar nu la fel ca si A1/A2). Restul va ramane pe un plan secund.
La sfarsitul exercitiului vom avea 9 raspunsuri, 9 prioritati, o promisiune ce ne-o vom face noua.
Promisiunea mea? E mai jos intr-o ordine aleatoare.
As face ca orice secunda din viata sa conteze
As munci mai putin si as trai mai mult
As iubi mai tare
Voi citi mai mult
Voi petrece mai mult timp cu iubita mea
Voi face mai mult bine
As vrea sa fiu un bun leader
As vrea sa las ceva in urma mea
As vrea sa imi dezvolt latura artistica
Am avut un Craciun linistit, cateva zile linistite, zile in care am privit culorile lumii si la propriu si la figurat.
Inchei cu un strop de culoare si cu urarea: La cat mai multe clipe traite de noi!
